+
Cards In This Set
| Front | Back |
 Johannes Gutenberg Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist, bijutier și tipograf germancare s-a remarcat prin contribuția sa la tehnologia tipăririi.Este creditat cu crearea unui nou tip de PRESĂ TIPOGRAFICĂ și a unor cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor fixe deja existente în Europa, în combinație cu tehnologia de tipărire cu caractere mobile din metal inventată în Coreea și China.Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă. |
 Presa tipografică Nu se știe dacă Gutenberg cunoștea aceste tehnici sau le-a reinventat independent. Presa fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn în care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a apărut pentru prima oară în China, și a fost folosită în Asia de Est cu mult timp înaintea lui Gutenberg. Până în secolele al XII-lea și al XIII-lea, numeroase biblioteci chineze conțineau zeci de mii de cărți tipărite. Primul sistem de tipărire cu caractere mobile din lume a fost inventat de Bi Sheng. Coreenii și chinezii cunoșteau tipărirea cu litere mobile, dar din cauza complexității sistemului de scriere folosit, această metodă nu a fost atât de utilizată ca în Europa Renașterii.Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa — în mare parte datorită popularității Bibliei lui Gutenberg, prima sa lucrare produsă în masă, începând cu 23 februarie 1455. Totuși Gutenberg nu a avut talent la afaceri, și nu a obținut profituri substanțiale din invenția sa.Gutenberg a început experimentele cu tipografia din metal după ce s-a mutat din orașul natal Mainz la Strasburg (pe atunci oraș german, astăzi în Franța) - în jurul anului 1430. Știind că tipărirea cu blocuri de lemn implica mult timp și cheltuială, deoarece fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână separat și nu avea mare durabilitate, Gutenberg a tras concluzia că blocurile metalice puteau fi produse mult mai repede, prin combinarea unor matrițe mici și refolosibile pentru fiecare literă în parte.În 1455, Gutenberg a finalizat tipărirea Bibliei, un volum in-folio cu 42 de linii pe fiecare pagină. |
 Umanismul Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie, umanitate) are două semnificații:
|
 Istoric Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al V-lea î.Chr., pentru care "omul este măsura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" îl întâlnim deja în scrierile lui Cicero, în care omul ocupă un loc aparte printre alte viețuitoare. În Evul Mediu, se vorbește despre "humaniores litterae", care reprezintă ansamblul cunoștințelor profane predate în facultățile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care își au sursa în studiul Bibliei și sunt predate în facultățile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniștii" studiau ceea ce ei numeau "umanitățile" (studia humanitatis), înțelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichității. Pentru acești erudiți ai Renașterii, noțiunea de "humanitas"avea același sens ca în epoca ciceroniană și însemna acea cultură care, desăvârșind calitățile naturale ale omului, îl fac demn de acest nume. Cuvântul "Umanism" în înțelesul actual apare mult mai târziu, și anume în 1808 în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer |
 Pictura renascentistă Pictura, prin descoperirea legilor perspectivei (ilustrată în pictura lui Masaccio, Paolo Uccello şi Piero della Francesca şi teoretizată de Leon Battista Alberti şi Leonardo da Vinci) capătă preeminenţă între artele cultivate în Renaştere. Modalitatea aplatizată de reprezentare a spaţiului, tipică Antichităţii şi canonului bizantin, este acum depăşită prin descoperirea principiilor care fac ca percepţia spaţiului să fie, aparent, pluridimensională. Această importantă descoperire legitimează pe plan tehnic arta profană, imagine a lumii înconjurătoare, care este, în gândirea umanistă, ea însăşi creaţie a lui Dumnezeu. Concomitent, trupul uman devine subiect artistic, pentru că percepţia Sfintei Treimi se înfăptuieşte prin transsubstanţierea trupului uman al lui Cristos. |
 Pictorii renascentiști Pictorii veneţieni, beneficiind, datorită legăturilor oraşului cu Bizanţul, de tehnica icoanelor, au strălucit prin intensitatea culorilor şi prin vivacitatea compoziţiilor, unele de mari dimensiuni, care au decorat Palatul ducal, atelierele marilor maeştri, numite Scuole (Scuola di San Giorgio, Scuola di San Rocco) şi somptuoasele palate ale aristocraţiei veneţiene. Marile nume ale şcolii veneţiene sunt fraţii Vivarini (Antonio şi Bartolomeo), Carpaccio, pictorii din familia Bellini (lacopo, Gentile, Giovanni), Giorgione, Tizian, lacopo Tintoretto şi Paolo Veronese. Alte şcoli însemnate au fost cea umbriană, bolognezã, padovană (Andrea Mantegna), lombardă (Leonardo da Vinci) şi romană. Cum artiştii circulau intens, la Roma, sub patronajul papilor Iuliu II şi Leon X, s-au strâns în prima jumătate a lui Cinquecento câţiva din cei mai mari artişti ai Italiei: Michelangelo Buonarotti din Florenţa (poet, pictor, sculptor şi arhitect), Rafael Sanzio din Urbino (pictor şi arhitect), Donato Bramante (arhitect şi pictor). |
 Sculptura renascentistă Sculptura italiană, devenită autonomă şi orientată spre celebrarea trupului uman, a fost reprezentată de sculptorii din familia Pisano, Donatello, Lorenzo Ghiberti, Luca Della Robia, Andrea Verrocchio şi Michelangelo. Ei sunt autorii monumentelor ecvestre ale condotierilor Gattamelata (Donatello, la Padova) şi Bartolomeo Colleoni (Andrea Verrocchio, la Veneţia), al decoraţiilor de pe uşile Baptisteriului din Florenţa (Lorenzo Ghiberti), al monumentului funerar al familiei Medici la Florenţa, al sclavilor, al lui David, al lui Moise (parte din mormântul papei Iuliu II, la Roma) executate de Michelangelo. |
 Arhitectura renascentistă Arhitectura italiană renascentistă are o dublă funcţionalitate. Arhitectura sacră, pusă în slujba bisericii, creează în spaţiul peninsular, in construcţia de edificii religioase, stilul renascentist inspirat din marea arhitectură greco-romană, stil de factură clasică, armonioasă, fără mari legături cu goticul specific Franţei şi nordului european. Bisericile italiene, în mare majoritate construite în cruce latină, cu cupole semisferice şi acoperisuri ovale, au alături campanile impresionante prin svelteţe şi prin ingeniozitatea soluţiilor ingineresti. Arhitectura civilă a produs construcţii de o mare sobrietate şi eleganţă a planurilor şi liniilor (palazzi, palatele aristocratice). |
 Bijuteriile renascentiste În perioada începutului Renașterii, aurul prelucrat era cel mai în vogă. Rubinul era, de asemenea, foarte iubit, precum și smaraldul. Ametistul era prețuit în acea vreme aproape la fel ca diamantul.Moda determina valoarea relativă a pietrelor prețioase. Se spunea că însăși Regina Elisabeta I cumpărase perle, cu banița, pentru a se împodobi. Mai apoi, toți curtenii își doreau perle, astfel crescându-le prețul.Mai apoi a crescut și creșterea folosirii diamantelor și a celorlalte pietre prețioase, un factor care a influențat acest fapt fiind și producția de diamante extrase din Podișul Deccan din India. Rajahii indieni ofereau diamante în schimbul altor produse din Occident. Astfel, în Europa ajungeau diamante în cantități din ce în ce mai mari. |
 Bijutierul Benvenuto Cellini Benvenuto Cellini (n. 3 noiembrie 1500 în Florența - d. 13 februarie 1571 în Florența) a fost un giuvaiergiu, sculptor și un renumit reprezentant al manierismului italian.In secolul al XIX-lea Cellini, după o perioadă de câteva sute de ani de uitare a operelor lui, este din nou descoperit, fiind azi considerat după perioada antică unul dintre cei mai mari sculptori, fiind un „uomo universale“ tipic al renașterii italiene.El a influențat perioada renașterii ca manierist, sculptor, bijutier, scriitor și compozitor. |
